• Proprietati biologice
• Cultivarea
• Recoltarea

Valorificarea potentialului agricol prin încurajarea culturilor alternative de plante tehnice, rapita, în vederea asigurarii unei
surse energetice alternative de combustibil pentru tractoare si masini agricole autopropulsate, reprezinta un deziderat energetic actual cu largi perspective de dezvoltare Cultura de rapita în România Î n România rapita s-a cultivat pe suprafete mai mari înainte de primul razboi mondial si între cele doua razboaie mondiale. Astfel, în anul 1913, ea a ocupat 80,38 mii ha, iar în anul 1930 cca. 77,32 mii ha.

Dupa 1948, suprafetele au variat de la un an la altul, trecând putin peste 20 mii ha doar în anii 1953, 1955, 1956. În anul 1935 anuarul statistic al României mentioneaza 5,9 mii ha.

”Tarile din Europa de Est, care se afla în procesul de integrare în Comunitatea Europeana, dispun de suprafete cu potential agricol ridicat. Îîn conditiile unor productii medii agricole comparabile cu cele din Comunitatea Europeana, acest potential ar putea fi folosit pentru producerea de culturi cu un real potential energetic.

În aceasta situatie se afla si România, care în perspectiva integrarii în UE si a diminuarii importului de produse energetice, trebuie sa dezvolte o noua categorie de combustibili, care se regenereaza an de an, spre deosebire de combustibilii din hidrocarburi, ce, odata scosi din scoarta Terrei, de la adâncimi din ce în ce mai mari, nu se mai regenereaza.”

» SUS

Proprietati biologice si chimice:
Rapita colza este planta anuala sau bienala cu radacina pivotanta bine dezvoltata, cu putine ramificatii laterale. Ea patrunde pâna la 60-80 cm adâncime. În conditii favorabile, radacina poate ajunge la adâncimi mult mai mari uneori pâna la 300 cm. Patrunderea radacinilor în adâncime este influentata de numerosi factori ca: textura, fertilitatea si umiditatea în sol precum si de tehnica de cultivare. Radacinile laterale sunt raspândite pe un diametru de 20-40 cm. Cea mai mare parte din masa de radacini este raspândita la adâncimea de 25-45cm.

Tulpina este erecta, înalt 1,3-1,5 m rareori 2 m si bine ramificata. Numarul de ramuri variaza între 5 si 10. Frunzele rapitei au diferite forme cele de la baza sunt petiolate, lirate, penat sectate . Frunzele din mijloc sunt sesile si lanceolate, iar cele de la vârf au forma oblong-lanceolata cu baza cordat ampexicaula, fiind, de asemenea, sesile.
Frunzele bazale sunt formate din 2-4 perechi de lobi marunti ovali sau triunghiulari, în afara de lobul principal care este mult mai mare.

Înflorescenta rapitei este un racem alungit. Florile sunt destul de mari cu petale de culoare galbena, cu nuante diferite arcuite pe tipul 4:4 sepale eliptic- alungite, patru petale rotunjite la partea superioara, 6 stamine si un pistil format din doua carpele unite, un ovar inferior cu doua loji false, datorita unui perete fals, despartitor. În fiecare loja se gasesc 10-40 ovule prinse de peretii ovarului. Ovarul este prelungit printr-un stil scurt cu un stigmat capitat.

Polenizarea la rapiţă este încrucişată deşi de multe ori are loc autopolenizarea, uneori chiar în proporţie de 30%. Insectele polenizatoare sunt mai ales albinele; de aceea se recomandă aşezarea stupilor în apropierea lanurilor de rapiţă.

Fructul este o silicvă subţire, lungă de 5-10 cm, netedă, despărţită longitudinal în două compartimente printr-un perete median. Silicva se termină cu un rostru subţire şi scurt. Numărul de silicve pe o plantă de rapiţă poate ajunge până la
800. În fiecare fruct se formează între 10 şi 25 seminţe, uneori chiar 30.


Seminţele sunt neregulat sferice, de culoare cafenie închis, cenuşie închis sau neagră. Tegumentul lor este reticular având mici alveole pe suprafaţa lui, MMB este de 3-4,5 g iar MH de 64-68 kg.






Compoziţia chimică
În funcţie de soi şi condiţiile de vegetaţie, compoziţia chimică a seminţelor, se caracterizează printr-un conţinut de:

• 33-49% grăsimi
• 19-20% proteină brută
• 17-18% extractive neazotate

Conţinutul seminţelor de rapiţă colza în ulei trece de 40 % la soiuri libere de acid erucic (tip“0”). În cultură comparativă la ICCPT Fundulea, conţinutul de ulei a fost cuprins între 43,8 şi 47,2%. La soiurile libere de acid erucic şi de glucozinolaţi (tip“00”), conţinutul de ulei a fost între 43,3 şi 48,3%. La soiurile cultivate în ţara noastră conţinutul de ulei în seminţe este de 44,5-45,8%. În general conţinutul de ulei la seminţele de colza sunt cuprinse între 43-48%.






» SUS

Cultivarea

Sistemul de lucrare a solului pentru culturile de rapiţă
Arătura normală executată la adâncimea la care să nu se scoată bulgări, de obicei la 18-20 cm, după pajişti şi 20-
22 cm după trifoi.

1. Discuirea imediat după arat cât încă solul este reavăn.
2. Pregătirea patului germinativ prin lucrări repetate cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face la adâncimea de
semănat şi perpendicular pe direcţia de executare a semănatului.
3. Folosirea tăvălugului inelar, înainte sau după semănat. Lucrarea este facultativă, dar utila îndeosebi în
toamnele secetoase şi pe soluri argiloase.

Sămânţa şi semănatul
Sãmânţa, ca şi soiul utilizat, constituie un factor biologic deosebit de important pentru eficienţa cultivării rapiţei. De fapt, sămânţa cuprinde în embrionul ei toate însuşirile valoroase ale soiului. În plus, sămânţa trebuie să îndeplinească o serie de alte însuşiri, care odată îndeplinite, au ca scop o răsărire în câmp uniformă şi rapidă, obţinerea unor plante viguroase, sănătoase, cu înrădăcinare profundă.

Sămânţa de rapiţă pentru semănat trebuie să fie proaspătă, din anul însămânţării, cu puritate de cel puţin 98% şi capacitate de germinaţie de cel puţin 85% şi cu MMB cât mai mare. După trei ani sămânţa de rapiţă îşi pierde
facultatea de germinaţie.

Se seamănă cu semănătorile de cereale păioase: SUP-21, SUP-29, SUP-48.

Pentru tratarea seminţelor înainte de semănat se recomandă produsul Rapcol TZ 46 (6 kg la 100 kg seminţe) sau cu unul din produsele: Sumilex WP, Rovral 50 WP, Ronilan 50 WP în doza de 1 kg/t, Tiradin 70 PUS + Captan
50 WP (300 g + 300 g / 100 kg seminţe).

Epoca de semănat. Din cercetările efectuate în ţara noastră a reieşit că pentru vegetaţia din toamnă rapiţa colza are nevoie de 800-900 grade temperaturi active mai mari de zero grade. Cu această cantitate de căldură şi condiţii de umiditate corespunzătoare planta formează o rădăcină puternică şi o rozetă din 6-8 frunze bine dezvoltate, stare biologică ce îi conferă plantei rezistenţă la factorii nefavorabili din timpul iernii, îndeosebi la temperaturile scăzute. Condiţiile menţionate se realizează prin semănatul rapiţei colza în perioada 5-15 septembrie în zona de sud a ţării şi 1-10 septembrie în celelalte zone. Ca regulă generală în zonele din afara Câmpiei Române şi Câmpiei Banatului semănatul rapiţei colza poate începe după 20 august. În Câmpia Română şi Câmpia Banatului semănatul începe după 1 septembrie.

Cantitatea de seminţe la hectar prin care se asigură desimea optimă a plantelor este dependentă de soiul utilizat şi condiţiile culturale. Având în vedere că la o masă de 1000 boabe de 5 grame şi o capacitate de germinaţie de 85% înseamnă că la 6 kg revin la metru pătrat 102 seminţe germinabile, la 8 kg 136, iar la 10 kg 170. Ţinând seama de pierderile de plante care se pot înregistra pe timpul iernii, este necesar ca la metru pătrat să se asigure în jur de 150 seminţe germinabile, ceea ce înseamnă cel puţin 12 kg/ha asigurându-se astfel cel puţin 100 plante recoltabile la metru pătrat.

Distanţa între rânduri. Se obişnuieşte ca la noi în ţară rapiţa să fie semănată la 12,5-25 cm între rânduri. În ţările din Europa distanţele variază astfel în Italia distanţa de semănat între rânduri este de 12,5-35 cm. În general, tendinţa este de a se reduce distanţă între rânduri şi de a se mării desimea culturii, în toate zonele de cultură din Europa.

Adâncimea de semănat variază după textura şi umiditatea solului. În solurile grele şi umede sămânţa se îngroapă la adâncimea de 2-3 cm; când solul este uscat sămânţa se seamănă cu 1-2 cm mai adânc.

Lucrările de întreţinere
Lucrările solului după semănat au ca scop completarea realizării calitative a patului germinativ prin lucrări ale solului (tăvălugire, eliminarea excesului de umiditate), combaterea buruienilor a bolilor şi dăunătorilor.

În tehnologia culturii rapiţei lucrările solului după semănat au o pondere redusă şi caracter facultativ.

Principalele lucrări care se pot aplica, după caz, sunt tăvălugitul şi eliminarea excesului de umiditate.

Tăvălugitul după semănat este util pe terenurile care au rămas bulgăroase după pregătirea patului germinativ şi cu sămânţa neîncorporată. Tăvălugitul este util şi după semănatul rapiţei, dar trebuie urmărit ca solul să fie bine zvântat, altfel aderă la tăvălug şi se tasează excesiv. Se utilizează tăvălugul inelar. Având în vedere specificul seminţelor mici de rapiţă se foloseşte tăvălugul, dacă la semănat solul este prea afânat, atât înainte cât şi după semănat.

Eliminarea apei de pe semănăturile de rapiţă este necesară, deoarece băltirea apei provoacă moartea plantelor
din lipsă de aer. Pentru prevenire, imediat după semănat sau la desprimăvărare, se trasează brazde pentru scurgerea
apei de pe terenurile cu exces de umiditate.

Combaterea integratã a buruienilor
Se ştie că buruienile, numite şi inamicul verde al culturilor agricole, produc pagube enorme, atât de ordin cantitativ, mergând până la compromiterea culturilor, cât şi calitativ, depreciind calitatea recoltei.

Combaterea buruienilor din cultura rapiţei prezintă o serie de particularităţi generate de perioada de semănat, distanţa dintre rânduri etc. care o avantajează în concurenţa cu buruienile comparativ cu majoritatea plantelor de cultură. Cu toate acestea practic nu se pot obţine producţii satisfăcătoare, profitabile, fără a aplica un minim de măsuri de combatere a buruienilor.

» SUS

Recoltarea
Rapiţa este una din plantele agricole pentru seminţe care solicită o deosebită atenţie în ceea ce priveşte stabilirea momentului de recoltare. Întârzierea recoltării acestei culturi poate duce la pierderi foarte mari astfel, tecile de rapiţă după o anumită perioadă plesnesc înregistrându-se astfel, prin scuturare pierderi de 30-40 şi chiar 50 %. Coculescu (1942) menţionează că recoltarea rapiţei se face atunci când plantele sunt aplecate, întreg lanul capătă o culoarea galbenă ruginie, tecile sunt galbene-liliachii, iar pe majoritatea seminţelor se observă un punct cafeniu.

Recoltarea în două faze constă în tăierea plantelor în faza de coacere în pârgă (culoarea galbenă a silicvelor şi sămânţa cu început de brunificare) după care se treieră cu combina. Plantele se taie cu vindroverul şi rămân pe miriştea înaltă de 25-30 cm, până se maturizează seminţele (până ajung la umiditatea de 12-14 %). Treieratul se face cu combina echipată cu ridicător de brazdă. Se poate lăsa o mirişte mai înaltă (30-40 cm) iar combina taie miriştea de sub plantele (brazdele) recoltate care sunt astfel conduse, la aparatul de treierat. Această metodă prezintă avantajul că Rapiţă de toamnă-efectul îngheţului la sol se obţin seminţe cu un conţinut redus de umiditate şi mai curate de impurităţi. Prin această metodă pierderile de seminţe sunt practic foarte reduse, astfel sporul de recoltă care se obţine acoperă cheltuielile suplimentare cu recoltarea în două etape.

Recoltarea directă cu combina este o metodă mai practică. Este eficientă numai dacă pierderile sunt minime
şi dispunem de posibilităţi de uscare a seminţei. Recoltarea începe când seminţele sunt brunificate şi umiditatea
ajunge la 16-18%. Se lucrează numai dimineaţa sau seara, iar timpul în care întreaga suprafaţă trebuie recoltată este
de 2-3 zile.

Pentru a se diminua cât mai mult pierderile se iau următoarele măsuri:
• înlăturarea rabatorului sau reducerea vitezei de rotaţie a acestuia la 20 rotaţii/minut, precum şi reducerea numărului de palete şi căptuşirea acestora cu cauciuc;
• viteza de înaintare a combinei 2-3 km/oră;
• turaţia tobei 500-700 rotaţii pe minut;
• reglarea corespunzătoare a distanţei între bătător şi contrabătător pentru a nu se sparge sau decoji seminţele.

Cu toate măsurile de precauţie, această metodă de recoltare determină pierderi însemnate, boabele au conţinut ridicat de apă, iar în masa lor se găsesc resturi de tulpini cu umiditate ridicată.

După recoltare seminţele se curăţă imediat de impurităţi (restul de tulpini) şi se trec la uscător pentru reducerea umidităţii la 10%. În cazul în care nu este asigurată uscarea artificială seminţele se depozitează în magazii, şoproane, la început într-un strat foarte subţire (5-10 cm) şi se lopătează de mai multe ori pe zi, până când umiditatea scade la 10 %. Pentru uscare, seminţele se pot ţine şi în straturi subţiri pe prelate la soare.


» SUS